Dreapta carui Patriarh o saruta IPS Bartolomeu: de la Bucuresti sau de la Moscova?

Toata suflarea jurnalistica (si nu numai) a stat ieri pe metereze pana seara tarziu sa afle decizia finala a Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) cu privire la deja celebrele cazuri Corneanu si Sofronie, despre care s-a vorbit in ultimele saptamani cu atata pathos si inversunare incat evenimente importante ce s-au intamplat in jurul Romaniei au trecut neobservate de marii “analisti religiosi” din presa care cu orice chip cautau sa-i pedepseasca pe “ereticii” mai sus amintiti pana nici nu au fost judecati.

Amintesc aici celebra scrisoare a Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopopului trimisa Moscovei, in care acesta recunostea si sustinea pretentiile teritoriale canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse – si implicit ale Rusiei – asupra Moldovei de pentru Prut (nu-i spun Republica Moldova pentru ca in opinia mea tot pamant romanesc e) in detrimentul Bisericii noastre Ortodoxe. Aceeasi Biserica Ortodoxa Rusa a cerut “lamuriri” Bisericii Ortodoxe Romane cu privire la gestul IPS Corneanu de a se impartasi in cadrul unei Liturghii greco-catolice la Timisoara, lucru considerat de aceiasi “specialisti religiosi” din presa un precedent foarte periculos, cand de fapt era o neobraznicie si nesimtire a aceleiasi Biserici Ortodoxe Ruse care nu-i lasa pe romanii din teritoriile ei canonice sa se roage si sa li se predice in limba parintilor lor.

Oricum, Sinodul s-a incheiat si verdictul in cazul celor doi “pacatosi” in discutie e cat se poate de clar: pentru ca si-au marturisit greseala si s-au pocauit, au fost iertati cu un scor de 47 pentru si unul impotriva.

Surse din preajma Palatului Patriarhiei afirma ca acel vot impotriva a fost al lui IPS Bartolomeu Anania, care s-a remarcat in ultimele sase saptamani cu iesiri la rampa demne de un birjar nu un crestin, cu atat mai mult Ierarh (amintesc aici celebra comparatie pe care a facut-o considerand Impartasania de la catolici egala cu “borsul de urzici”). Aceiasi martori oculari prezenti in curtea Patriarhiei spun ca dupa terminarea Sinodului, “leul din Ardeal” a urcat direct in masina si a plecat catre Cluj fara a face nici un comentariu.

La o ora dupa terminarea Sinodului apare respectivul comunicat “oficial” al Patriarhiei in care se expliciteaza verdictul in cazul celor doi “infractori” judecati si sanctiunile care se vor impune – de data asta sigur! – daca cineva cuteaza sa mai calce pe bec (aka canon) pe viitor. Discursul Patriarhului de la inceputul Sinodului si comunicatul de la final sunt obiect de studiu amanuntit pentru cine doreste sa prevada cum vor “evolua” (sau involua?) de aici inainte relatiile dintre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Catolica, prin urmare nu ma voi opri inca asupra lor. Mai las sa treaca un pic de timp, care in acest caz va fi cu siguranta un “sfesnic bun”.

Cutreierand, insa, pe internet pentru a afla si alte opinii referitoare la decizia Sinodului BOR din seara trecuta, imi cade in mana un link catre ultimul articol din Timpolis al lui Ramona Balutescu “Mitropolit – da, ecumenism – nu” in care am gasit o informatie care, sper ca de data aceasta cel putin, nu va trece neobservata cu una cu doua de presa romaneasca.

Iata despre ce este vorba:

Facultatea de teologie ortodoxa din cadrul Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj, la sugestia si cu binecuvantarea IPS Bartolomeu Anania, a propus in urma cu 3 saptamani, in consiliul ei de administratie, acordarea titlului de “doctor honoris causa” Patriarhului Alexei II al Moscovei si toata Rusia. Se pare ca propunerea lui IPS Bartolomeu a fost facuta si in fata Senatului Universitatii care a aprobat-o.

Contactat de redactia Timpolis, pr. prof. Ioan Chirila, Decanul Facultatii de Teologie ortodoxa din Cluj, afirma: “Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, s-a inaintat rectoratului Universitatii «Babes-Bolyai» propunerea de decernare a titlului de doctor honoris cauza patriarhului Alexei, urmand ca rectorul sa decida pasii urmatori. Cursul este asa: eu fac propunerea rectoratului, iar cel care poarta discutiile pe mai departe este rectorul. Am avut cu el o discutie tehnica acum trei saptamani despre acest lucru. Trebuie sa obtinem si acceptul patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane. Bineinteles ca ma consult si cu Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu, deoarece facultatea noastra are o subordonare dubla, fata de ierarh si fasa de Ministerul educatiei. Inalt prea Sfintia Sa a aderat la idee, spunand ca trebuie sa se respecte toate diligentele. O astfel de decernare este mult mai complicata, fiind vorba de mari personalitati eclesiastice. Am crezut de cuviinta ca, dupa ce am acordat acest titlu si altor personalitati eclesiastice, ar fi potrivit macar sa incercam sa facem acest lucru si pentru patriarhul Alexei, pentru ca ocupa un loc important in viata bisericii ecumenice si noi, zona Transilvaniei, am avut relatii interbisericesti sustinute cu ei. Actualmente exista necomunicare din cauza zonei din Moldova. Am crezut ca am putea ajuta la restabilirea comunicarii. Efectul nu s-ar simti doar la nivelul universitatii noastre.”

In contextul in care chiar eu am publicat in urma cu cateva zile un text scris de Paul Goma despre dezbinarea produsa la ordinul Securitatii de Bartolomeu Anania intre romanii ortodocsi din Statele Unite, sau semnalele care au aparut in presa (si nu numai) din ultimele luni despre provocarile care s-au ivit ca ciupercile dupa ploaie in Transilvania intre ortodocsi si greco-catolici (razmerite ortodoxe, demolari de biserici greco-catolice, articole in presa defaimatoare la adresa Bisericii Greco-Catolice, etc.), toate avandu-l in spate pe acelasi Anania, ultima parte a afirmatiei parintelui Chirila confirma, poate fara voia lui (gura pacatosului adevar graieste), faptul ca aceste actiuni de destabilizare din Transilvania, la fel cum se zbonea, sunt “sustinute” si facute cu “binecuvantarea” Bisericii Ortodoxe Ruse. Iata ca incet incepe sa se faca lumina asupra cauzei pentru care avem parte de aceste tensiuni inter-religioase in Transilvania,  si a atitudinii extremiste antiromanesti si pro-rusa manifestata cu precadere in ultima perioada de Bartolomeu Anania si ucenicii lui.

Intrebarea la care inca nu am un raspuns sigur sau complet, este cu privire la motivele pentru care Biserica Ortodoxa Rusa, folosindu-se de anumite persoane din BOR, ar avea interes, astazi, in destabilizarea Romaniei in Transilvania.

Daca ieri seara s-a inchis “cazul Corneanu” si “cazul Sofronie”, incet, incepe sa se deschida, iata, “cazul Bartolomeu”. Oare cu ce altceva ne va surprinde in perioada ce urmeaza tovarasia dintre IPS Bartolomeu Anania si Biserica Ortodoxa Rusa?

Considerand esecul lamentabil suferit de IPS Anania in Sinod, unde toti episcopii ortodocsi prezenti au votat altfel decat el, ne putem astepta in perioada ce urmeaza la orice venind de la Cluj, inclusiv o schisma in cadrul BOR. Vom vedea, prin urmare, in cele din urma dreapta carui Patriarh o saruta IPS Anania: a celui de la Bucuresti sau de la Moscova?