Ce s-a ales de pionierii de acum 20 de ani

Un articol care mi-a placut foarte mult din Adevarul. Vi-l recomand si dumneavoastra.

http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=360779&newsletter=1

Noi mestecam fericiţi „ciungă” şi sorbeam cu mândrie din cutiile cu bere „Goldenburg” (apărute în perioada difuzării serialului „Moştenirea familiei Goldenburg”), în vreme ce prin preajmă se făceau averi din nimic.

Românii sunt cuviincioşi, săritori la nevoie, patrioţi şi optimişti (nu s-au lăsat niciodată copleşiţi de urgiile vremurilor). Cel puţin aşa am învăţat în clasele primare, noi, cei din generaţia X, care am apucat să depunem jurământul de pionieri. Ce s-a întâmplat între timp, adică în cei peste 20 de ani scurşi de la momentul în care păşeam mândri pe culoarele Palatului Pionierilor?

A trecut peste noi tranziţia, cu „fenomenul Piaţa Universităţii”, cu mineriadele, cu sloganurile FSN-iste gen „Iliescu apare, soarele răsare!”, cu blugii turceşti cu abţibilduri, cu guma de mestecat „Turbo”, cu ţigările de contrabandă şi, în fine, cu valutiştii care dădeau ţepe peste ţepe provincialilor şi naivilor dornici să schimbe câţiva dolari la un curs mai avantajos.

N-are rost să mai vorbim despre marile tunuri trase în sistemul bancar românesc şi despre privatizările pe nimic. Am fost şi vom rămâne, majoritatea dintre noi, prea mici pentru a înţelege substraturile unor asemenea „afaceri” de anvergură. La drept vorbind, de ce să ne mai batem capul cu astfel de lucruri?! Noi mestecam fericiţi „ciungă” şi sorbeam cu mândrie din cutiile cu bere „Goldenburg” (apărute în perioada difuzării serialului „Moştenirea familiei Goldenburg”), în vreme ce prin preajmă se făceau averi din nimic.

Dar iată că din bănetul câştigat de isteţii anilor `90 au început să se înfrupte urmaşii acestora, clienţii fideli ai culburilor şi teraselor de fiţe de prin Bucureşti. Odraslele cu studii aproximative, plictisite de shopping la Viena şi Milano, mari amatoare de „joint”-uri, le scot peri albi părinţilor ocupaţi cu „biznizul” şi politica.

Ei, fotomodelele şi şmecherii cu ochelari de soare, sunt pisălogiţi de „babaci” cu ideea că trebuie să continue tradiţia, să ţină sus stindardul familiei, să ajungă lideri. Nimeni nu-i înţelege că n-au nici un chef! Mai fac câte un MBA „prin State”, pe zeci de mii de dolari, ca să-i închidă gura „lu` ăl bătrân”, dar nu vor să se agite…

Spre marginea oraşului, însă, colegii lor de generaţie mai puţin norocoşi plătesc chirie şi se înghesuie în autobuze înţesate de şuţi, pentru a ajunge la multinaţionalele unde s-au angajat pe bază de concurs, după ani de studii făcute „pe bune”.

Lumile celor două categorii sociale se intersectează uneori în traficul aglomerat. Aici se poate lua pulsul României reale. Posesorii de limuzine germane scuipă pe parbrize, renunţă la confortul garantat de tapiseria din piele, de sistemul audio şi de aerul condiţionat şi sar la bătaie din te miri ce.

De pe margine, spectatori tuciurii fluieră, aplaudă şi încurajează schimbul de pumni, iar mai târziu, după numărul de circ oferit de şoferi, se descarcă aruncând în trolee coji de banane şi peturi pentru a atrage atenţia vreunei blonde plictisite care clefăie gumă.

Ajuns acasă, după o nouă zi în care s-a convins în privinţa „şanselor egale” pe care le oferă statul român tinerilor, pionierul de acum 20 de ani, educat şi pregătit profesional, deschide televizorul. Când colo, ce să vezi?! Aceleaşi maimuţe care aruncau în trolee cu peturi şi coji de banane sunt la un pas să se încaiere în platourile televiziunilor de ştiri.

Acum au cravate, sacouri şi fac politică. Vorbesc cu patimă, în contradictoriu, despre polarizarea socială şi despre apăsările cetăţenilor. Sunt adepţii statului social, să fie bine pentru toată lumea şi… sănătate la neamuri!

Noroc cu internetul, unde foştii pionieri descoperă în cele din urmă că sunt la două-trei clickuri distanţă de un nou început, de acea viaţă la care au sperat imediat ce au aflat că nu vor mai fi pionieri şi nici
UTC-işti.