Transilvania, Kosovo, Rusia si IPS Bartomeu Anania

Scriam ieri in articolul “Dreapta carui Patriarh o saruta IPS Bartolomeu: de la Bucuresti sau de la Moscova?” despre propunerea venita din partea lui IPS Bartolomeu Anania, Mitropolit ortodox al Clujului, facuta prin intermediul Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, ca Patriarhului Alexei al Moscovei si intregii Rusii sa i se acorde titlul de doctor honoris causa la Cluj.

Contactat de jurnalista Ramona Balutescu de la Timpolis despre acest subiect, pr. prof. Ioan Chirila, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul UBB, afirma printre altele:  “Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, s-a inaintat rectoratului Universitatii «Babes-Bolyai» propunerea de decernare a titlului de doctor honoris causa patriarhului Alexei. […] Am crezut de cuviinta ca, dupa ce am acordat acest titlu si altor personalitati eclesiastice, ar fi potrivit macar sa incercam sa facem acest lucru si pentru patriarhul Alexei, pentru ca ocupa un loc important in viata bisericii ecumenice si noi, zona Transilvaniei, am avut relatii interbisericesti sustinute cu ei. Actualmente exista necomunicare din cauza zonei din Moldova. Am crezut ca am putea ajuta la restabilirea comunicarii. Efectul nu s-ar simti doar la nivelul universitatii noastre.

Privita superficial, propunerea “binecuvantata” de IPS Bartolomeu nu ar reprezenta ceva iesit din comun in spatiul universitar unde, trebuie sa recunoastem, exista un cu totul alt fel de relatii inter-religioase sau confesionale. Aceeasi Universitate de prestigiu national si international a acord titluri de “doctor honoris causa” multor personalitati de marca care proveneau din diferite medii religioase, propunerile venind uneori de la „adversari” pe taramul teologiei. Pentru merite deosebite in domeniul cercetarii si prezentarii spiritualitatii orientale, de exemplu, UBB-ul i-a oferit titlul de doctor honoris causa lui Thomas Spidlik, teologic iezuit catolic, propunerea venind de la nimeni alta decat insasi Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj. Sau, din respect pentru deschiderea ecumenica arata in timp de Arhipiescopul romano-catolic de Viena, Cardinalul Christopher Schönborn, fata de Biserica Ortodoxa Romana, la decernarea titlului sau de doctor honoris causa la Cluj a fost prezent inclusiv IPS Bartolomeu Anania. Si exemplele ar putea continua.

Prin urmare, care e problema atunci cu propunerea venita din partea IPS Bartolomeu de a i se acorda la Cluj titlul de doctor honoris causa Patriarhului Alexei al Moscovei? Ramanand strict in domeniul universitar, nu exista nici o problema! De fapt, Senatul Universitatii UBB, compus – printre altele – si din reprezentanti ai celorlalte Facultati de Teologie (Greco-Catolica, Protestanta, etc), a acceptat propunerea venita din partea IPS Bartolomeu.

Propunerea respectiva e “preocupanta”, insa, in primul rand datorita persoanei de la care a venit, mai ales in contextul in care incep sa apara tot mai multe dovezi despre legatura dintre IPS Bartolomeu si fosta Securitate, iar in al doilea rand datorita motivelor care ar sta in spatele acestei propuneri.

Colaborarea si legatura lui IPS Bartolomeu cu Securitatea inca de pe vremea cand aceasta era foarte apropiata de KGB (doar erau “servicii surori”, nu?) si “misiunile speciale” care i-au fost incredintate in Romania si afara, ma refer in special la dezbinarea romanilor ortodocsi americani, lucru marturisit inclusiv de generalul Pacepa, sunt o certitudine care nu mai lasa loc de tagada. Dupa 1989, insa, mai ales dupa ce Iliescu (nici el strain de relatii cu KGB-ul sovietic) “l-a uns episcop de Cluj” vorba lui Paul Goma, te-ai fi asteptat sa vezi din partea lui Bartolomeu Anania o cerere publica de iertare, sau, daca nu a avut taria de caracter al mult hulitului Corneanu, cel putin o schimbare in atitudine, dand dovada prin fapte ca s-a debarasat de metehnele trecutului comunist. Actinile sale din ultimii ani, insa, dovedesc contrariul. Prin starea de tensiune pe care o intretine in Transilvania intre ortodocsi si greco-catolici care in ultimele luni s-a amplificat alarmant, in unele localitati ardelene fiind pe punctul sa degenereze intr-un conflict inter-religios in toata regula, Bartolomeu Anania nu face decat sa dovedeasca ca actioneaza in interesul Rusiei in Romania, interes care dupa al doilea razboi mondial a facut sa ne ucidem romanii intre noi, dupa 1989 sa nu ne unim cu fratii romani de peste Prut, iar astazi sa se caute dezbinarea noastra pe motive religioase.

Asupra crimei fratricide dintre noi facuta din ordinul lui Stalin nu ma opresc acum pentru ca subiectul e cunoscut.

„Interesele” Bisericii Ortodoxe Ruse in Romania si Moldova dupa 1989

Dupa revolutia anticomunista din 1989 si, ulterior, a spargerii URSS-ului, interesul Bisericii Ortodoxe Ruse, si implicit al Rusiei in Romania in ceea ce priveste Biserica Ortodoxa Romana a fost ca, prin diversi ierarhi cu influenta si “influentabili” din Biserica noastra Ortodoxa (si erau nu putini la acea vreme!), sa o tina pe aceasta din urma “ocupata” in Transilvania cu falsul si total nefondatul conflict ortodoxo-greco-catolic initiat tot de rusi, in timp ce Biserica Ortodoxa Rusa si-a vazut in continuare de interesele ei in “republica” Moldova (refuz, cum am spus, sa-i spun Republica Moldova, pentru ca in opinia mea tot pamant romanesc e!), implicandu-se activ in procesul de deznationalizare si rusificare al populatiei romanesti de pe acest pamant romanesc atat de greu incercat de interesele expansioniste ale “vecinului” ortodox de la rasarit.

In contextul anilor `90, imediat ce “republica” Moldova si-a castigat independenta, existau toate motivele si conditiile propice (sentimentul unionist ridicat de ambele parti ale Prutului, Rusia era slabita dupa spargerea URSS-ului, suportul international de care ne bucuram atunci, etc.) pentru reunificarea acesteia cu Romania. Motivul pentru care aceasta unire nu s-a facut, insa, a fost din cauza noii puteri post-decembriste de la Bucuresti, compusa in foarte mare parte din persoane care aveau stranse legaturi cu serviciile rusesti si faceau interesele Moscovei in Romania. De cealalta parte, Biserica Ortodoxa Romana, care putea fi un factor coagulator al romanilor de ambele parti ale Prutului, a fost “tinuta ocupata”, cum spuneam, de diverse “servicii” si “interese” in total nefondatul coflict cu romanii greco-catolici din Transilvania abia iesiti de sub persecutia comunista.

In anul 1992, ca urmare a dezmembrarii Uniunii Sovietice si a proclamarii Republicii Moldova ca stat independent si suveran, a fost posibila, in conditii de libertate, reactivarea Mitropoliei Basarabiei, in dependenta canonica de Biserica Ortodoxa Romana. Acest lucru nu a fost pe placul comunistilor rusofili din “republica” Moldova, care au facut tot posibilul sa opreasca recunoasterea acestei Mitropolii romanesti. Prin urmare, Mitropolia Basaraniei a fost obligata sa se adreseze justiei ajugandu-se pana la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg care a dat, in cele din urma, castig de cauza acesteia. In anul 2006, Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova a recunoscut Mitropolia Autonoma a Basarabiei, ca “succesoare spirituala, canonica si istorica a Mitropoliei Basarabiei care a functionat pana in anul 1944 inclusiv“, lucru care a confirmat juridic un drept istoric si canonic al Mitropoliei Basarabiei. Despre persecutia fratilor nostri de peste Prut de dupa `90 pe criterii religioase, cu binecuvantarea Patriarhului rus pe care Bartolomeu vrea sa-l miluiasca cu titlul de doctor honoris causa, citez de pe blog-ul lui Vlad Cubreacov: “Deceniul negru (1992-2002) al persecutiilor de stat impotriva Mitropoliei Basarabiei a aratat esenta ruso-imperiala si reflexele marxiste ale stapanirilor criptocomuniste de la Chisinau. Ura nestavilita a acestor stapaniri a avut in anumite momente accente atat de salbatice, incat s-a transformat in anticrestinism si mizantropie de cea mai joasa speta. Regretul nostru a fost cu atat mai mare de-a lungul acestui deceniu negru, cu cat Patriarhia sora Rusa a fost o si mai nesabuita persecutoare a crestinilor din Mitropolia Basarabiei, insistand sa nu ne mai fie sora, ci mama cu de-a sila, calcand in picioare bun simt, adevar istoric, canoane bisericesti si legi omenesti.

Sub noul Patriarh abia ales, PF Daniel, Sinodul BOR din octombrie 2007 a luat act “cu binecuvantare” de aceasta recunoastere, si a decis reactivarea celor trei episcopii istorice romanesti sufragare Mitropoliei Basarabiei. Aceasta decizie a creat o dezlantuire feroce a Bisericii Ortodoxe Ruse, care in luna noiembrie reactioneaza contra Bisericii noastre Ortodoxe. Citez dintr-o stire transmisa de NewsIn.ro: “Patriarhul rus Aleksei al II-lea a calificat actiunile Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, care a decis în octombrie 2007 reactivarea a trei eparhii pe teritoriul Republicii Moldova, drept “un act anticanonic si o imixtiune pe teritoriul unei biserici ortodoxe autocefale” prin “crearea de eparhii pe teritoriul ei”. Declaratia a fost citata de serviciul de presa al presedintelui moldovean, relatează corespondentul NewsIn la Chisinau.

Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxa Rusa are pretentii teritoriale canonice asupra “republicii” Moldova, la fel cum are peste toate tarile desprinde din fostul bloc sovietic. Sa fiu mai precis, granitele teritoriului pe care Biserica Ortodoxa Rusa il considera al ei din punct de vedere canonic, corespunde cu granitele fostei Uniuni Sovietice. In zadar Biserica noastra Ortodoxa a asigurat ca nu neaga dreptul la existenta a Mitropoliei ruse a Chisinaului “si a intregii Moldove” ca eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, deoarece “Patriarhia Romana respecta dorinta credinciosilor ortodocsi de a apartine in mod liber fie de Patriarhia Romana, fie de Patriarhia Moscovei“, libertatea de constiinta si plularismul ortodox in “ograda proprie” nu sunt placute Moscovei.

Am considerat necesara aceasta scurta paranteza pentru a arata la ce face referire parintele decan ortodox Chirila de la Cluj atunci cand afirma: „Actualmente exista necomunicare din cauza zonei din Moldova. Am crezut ca am putea ajuta la restabilirea comunicarii.

O “necomunicare” similara, insa, este practicata de aceeasi Biserica Ortodoxa Rusa si in privinta Estoniei, care dupa separarea tarilor baltice din URSS si-a creat propria Biserica Ortodoxa care e recunoscuta de Constantinopol, dar renegata de Biserica Ortodoxa Rusa sub acelasi principiu: Estonia este teritoriu canonic rusesc! Atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse a mers pana acolo incat reprezentantul acesteia PS Hilarion al Vienei (a propos, de cand Viena e teritoriu canonic rusesc? Iar daca nu e, cum de catolicii, protestantii si altii din Austria nu il „caterisesc” si alunga pe Hilarion ca isi face episcopie pe teritoriul lor canonic?) a parasit delegatia ortodoxa prezenta la Ravena in noiembrie 2007 pentru discutii in cadrul Comisiei de dialog teologic catolic-ortodox datorita faptului ca din delegatia ortodoxa au facut parte si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Estoniene (acesta a fost adevaratul motiv al reactiei ruse si nu faptul ca nu au dorit sa faca compromis cu “ereticii” catolici cum vadit eronat a prezentat evenimentul presa pravoslavnica din Romania). Mai multe stiri despre subiect aici, sau verificati presa internationala.

Putin, Kosovo, Rusia si Transilvania

Revenind la Rusia, tot in luna noiembrie 2007 are loc cel de-al XX-lea summit UE-Rusia, gazduit in localitatea Mafra de langa Lisabona, unde presedintele Rusiei din acea vreme, Vladimir Putin, in contextul discutiei despre independenta Kosovo, afirma: „De ce sa dezvoltam in continure separatismul? Uitati-va ce se intampla in Europa. Aveti putine probleme in Spania? Putine probleme care POT aparea in Romania?” La cele spuse de Putin in privinta noastra, nici nu e de mirare ca Romania s-a eschivat in a recunoaste independenta Kosovo cand aceasta a fost declarata in februarie 2008. Presa romaneasca a relatat cu litere de-o schioapa in titlurile articolelor din perioada respectiva ca Putin pune egal intre Transilvania si Kosovo, insa nimeni nu a cautat sa faca sapaturi sa vada la ce face referire amenintarea lui Putin. Care sunt aceste potentiale probleme? Cine le poate crea? De ce? In ce context? Se pot ele evita?

Evident, la fel ca in “cazul Corneanu”, cand s-au scris tot cu litere de-o schioapa in presa romaneasca despre ereticul, schismaticul, caterisitul, blestematul, vanzatorul Mitropolit de la Timisoara fara sa existe un adevarat demers jurnalistic in a descoperi cum stau  cu adevarat lucrurile in acel “caz” (o exceptie remarcabila, demna de mentionat, a fost articolul Ramonei Badulescu din Timpolis “Cine sunt ierarhii eretici din Romania anului 2008?“), si afirmatiile lui Putin de langa Lisabona au trecut neanalizate. Scriitorii sau blog-erii din presa romaneasca (jurnalisti ii pot numi pe prea putini) sunt mai interesati de lucrurile de scandal (au si acestea importanta lor, deoarece pot scoate la iveala adevarul) pentru ca aduc vanzari sau trafic, insa cand acestea nu mai sunt de actualitate pe nimeni nu mai intereseaza “scormonirea” dupa adevar. Prefer sa nu nominez exceptiile de la cele scrise mai sus pentru a nu-i face “sa se simta” pe ceilalti, mult prea multi. Daca o astfel de presa ar fi existat in Statele Unite, insa, „scandalul Watergate” ar fi ramas pana astazi o simpla intrare prin efractie intr-o camera de hotel a cinci persoane si presedintele Nixon nu ar fi fost obligat de situatie sa isi dea demisia.

Intorcandu-ne la cele spuse de Putin in noiembrie 2007 si analizand evenimentele care au avut loc in Transilvania dupa data respectiva care puteau degenera in ceva similar cazului Kosovo cu care ameninta Putin Romania, figura lui IPS Bartolomeu Anania a aparut de multe ori.

Kosovo, Transilvania si IPS Bartolomeu Anania

Astfel, la nici o luna dupa declararea independentei Kosovo, pe 20 martie 2008 are loc binecunoscuta “rascoala ortodoxa” de la Valanii de Beius, jud. Bihor, impotriva aplicarii unei  hotarari a justiei romane de retrocedare a lacasului de cult confiscat de Statul comunist in 1948 Bisericii Greco-Catolice. Conform site-urilor greco-catolice care au relatat evenimentul, unul dintre preotii ortodocsi instigatori ai revoltei, foarte apropiat de IPS Bartolomeu, se adreseaza autoritatilor Statului Roman spunand: Se vrea un Kosovo in Valani?“. Afirmatia este deosebit de grava, cu atat mai mult ca vine din partea unui preot ortodox si foarte usor poate fi pusa in legatura cu “avertismentul” lui Putin de la Lisabona.

Ce s-a intamplat in Kosovo? Pe langa binecunoscutul (de trista amintire) razboi dintre sarbii ortodocsi si albanezii musulmani din regiune care a dus la bombardarea Serbiei de catre aviatia NATO la sfarsitul anilor `90, imediat dupa declararea independentei regiunii in februarie 2008, episcopul ortodox de Kosovo, PS Artemije, cere Serbiei sa declare zona „teritoriu ocupat”, sa cumpere arme de la Rusia, sa puna armata in stare de alerta, eventual sa cheme „voluntari” din Rusia si sa ia Kosovo inapoi din forta.

Analistul sarb Bosko Jaksici a afirmat, insa, ca discursul episcopului Artemije nu este o surpriză. Citez dintr-un articol aparut in ziarul Adevarul: “In următoarele zile ne putem astepta la comunicate de presă furioase. Se vor cere sedinte al Consiliului National de Securitate si ale Curtii Internationale de Justitie. Nivelul relatiilor diplomatice cu tarile care vor recunoaste noul stat din Balcani va fi redus”, a explicat el. “Clopotele vor bate si stim ca Artemije va repeta ca trebuie sa luptam pentru Kosovo inca 500 de ani. Pentru imagine, armata va fi pusa in stare de alerta ridicata, presa occidentala va fi criticată daca nu va relata declaraţiile dramatice ale refugiatilor sarbi“, a subliniat analistul.

In acelasi articol se relateaza opiniile mai multor analisti si lideri sarbi care, chiar daca nemultumiti, afirma ca nu se asteapta la un razboi in regiune care oricum nu este o solutie la rezolvarea problemei kosovare. Prin urmare, dintre toti, inclusiv liderii sarbi din regiune, de ce tocmai episcopul ortodox din Kosovo cheama la razboi (cerand si implicarea Rusiei!), cand acesta ar trebui sa fie un promotor al pacii, al mesajului cristic, iar daca doreste sa lupte pentru drepturile sarbilor din Kosovo putand sa o faca intr-un spirit mai crestinesc? Raspunsul trebuie cautat la Moscova.

Revenind la scandalul creat la Valanii de Beius, desfasurarea evenimentelor sunt de o similitudine izbitoare cu cele prezentate de analistul sarb Jaksici in privinta actiunilor episcopului ortodox de Kosovo. Diferenta este ca, de data aceasta, nu episcopul ortodox local Sofronie cheama la „razboi” (de fapt, intr-un comunicat public, Episcopia Ortodoxa si Greco-Catolica de Oradea si-au indemnat credinciosii la pace si buna intelegere), ci IPS Bartolomeu Anania. Spicuiesc din desfasurarea evenimentelor de la Valani (puneti-le in paralela cu cele spuse de Bosko Jaksici mai sus) :

– In preajma datii cand Statul Roman trebuia sa restituie lacasul de cult din Valani Bisericii Greco-Catolice, purtatorul de cuvant al Mitropoliei Clujului (!!!) iese public si afirma ca greco-catolicii nu au acte pe biseica si nu e normal ca biserica sa se ia de la majoritate si sa se dea minoritatii, insinuand ca cei multi vor ramane fara lacas de cult (Episcopia Greco-Catolice de Oradea a afirmat ca nu ii scoate pe ortodocsi afara, lasandu-i sa celebreze slujbe alternative). 

– Pe data de 20 martie, cand executorul judecatoresc s-a dus sa puna sentinta in aplicare, un grup de credinciosi si preoti ortodocsi din satele invecinate s-au opus legii, hotarati fiind sa nu o lase aplicata “chiar daca se trece cu bastoanele peste ei” (calugarul Eftimie Mitra – o scurta inregistrare audio-video aici).

– Presa a fost la fata locului, si cu toate acestea a prezentat vadit distorsionat evenimentul (din ignoranta sau rea-vointa e greu de stiut), citand din afirmatiile facute de purtatorul de cuvant al Mitropoliei Clujului ca greco-catolicii de fapt nu au acte pe lacasul de cult, lucru care a amplicat si mai tare tensiunile inter-religioase din localitate si, indirect, de peste tot in Transilvania unde comunitatile greco-catolice isi revendicau lacasurile de cult.

– Dupa o saptamana de la respectiva razmelita, vineri, 27 martie 2008, executarea sentintei tot are loc, in conformitate cu legea, de data aceasta la o ora matinala, evitandu-se astfel recurgerea la forta din partea jandarmilor impotriva saracilor oameni care au fost manipulati „ca la carte”.

– Dupa ce biserica din Valani este retrocedata greco-catolicilor si acestia pleaca, ortodocsii o “recuceresc”: rup sigiliul de la intrare, sparg usa, intra inauntru, incep sa traga clopotele “intr-o ureche” (doar din doua motive se recurge la tragerea clopotului intr-o ureche: cand e incendiu in sat, sau cand e razboi/razmerita), hotarati fiind sa nu mai plece din ea.

– Duminica, 29 martie, greco-catolicii se strang in fata casei unde isi faceau slujbele pana atunci gandindu-se sa intre prin procesiune in biserica recent “retrocedata”. De la ore foarte matinale, insa, ortodocsii, care reocupasera intre timp biserica greco-catolica, au tras clopotele toata dimineata pentru a strange “vlajganii” aparatori ai ortodoxiei, multi imbuibati de bautura, sa nu lase biserica greco-catolicilor.

– Situatia, deja tensionata, se incinge si mai tare, fiind cu mari eforturi, dupa ore de tratative si negocieri, detensionata de seful politiei pe Bihor prezent la fata locului. Acesta a prezintat hotararile judecatoresti credinciosilor si preotilor ortodocsi rasculati, in care se arata ca si biserica e greco-catolica, nu doar pamantul, cum a dezinformat purtatorul de cuvant al Mitropoliei de la Cluj pe toata lumea, inclusiv proprii preoti si credinciosi ortodocsi din regiune. In cele din urma acestia isi dau seama ca au fost manipulati grosolan, spiritele se calmeaza, astfel ca in final se reuseste semnarea unui protocol care prevedea folosirea alternativa, la ore diferite, a lacasului greco-catolic atat de ortodocsii cat si de greco-catolicii din sat (propunere facuta de partea greco-catolica inca de la inceput!). Situatia parea detensionata, lucrurile ca s-au asezat la situatia normala, asa ca fiecare a plecat la casele lor nu inainte ca ambele “tabere” sa faca o rugaciune de multumire Domnului ca i-a pazit de “razboiul cel dintre noi”. Mentionez ca rugaciunile au fost facute separat de fiecare grup, deoarece credinciosii ortodocsi, la sugestia unor preoti de-ai lor, nu au dorit sa se roage impreuna cu “ereticii” greco-catolici.

– Pacea si buna-intelegere care s-a obtinut in duminica respectiva la Valanii de Beius nu a fost, insa, pe placul lui IPS Bartolomeu, care-l anunta marti, 1 aprilie, pe episcopul Sofronie si Virgil, ortodox respectiv greco-catolic, ca va veni la Oradea a doua zi sa rezolve EL situatia de la Valani. In presa oradeana incep sa apara informatii ca „spotan”, in fata episcopiei ortodoxe de Oradea, se vor strange multi credinciosi pentru a protesta impotriva retrocedarilor catre greco-catolici.

– In dimineata urmatoare, miercuri, 2 aprilie (ziua deschiderii summit-ului NATO de la Bucuresti!!!!), episcopia greco-catolica de Oradea da un comunicat public in care, printre altele, afirma: „Orice discutii cu grupuri de interese ortodoxe, care prin interventii, manipularea opiniei publice, minciuna si presiuni doresc cu orice chip crearea unui conflict inter-religios in Transilvania, destabilizarea Romaniei si pastrarea status-quo-ului din perioada comunista, nu vor fi acceptate., astfel ca nici un reprezentant al ei nu s-a prezentat la discutii cu Bartolomeu. In aceeasi zi, de la Bucuresti, Dan Ciachir, portavocea lui IPS Bartolomeu, isi porneste atacul impotriva lui PS Sofronie, pe care-l acuza ca “ar nesocoti canoanele“, exprinandu-si “nevinovat” mirarea ca inca credinciosii nu i-au spart geamurile episcopului ortodox (articolul aparea in aceeasi zi cu vizita lui IPS Bartolomeu la Oradea, cand se planuia si adunarea respectiva “spontana” relatata de presa bihoreana cu o zi inainte. Tot in paranteza fie spus, de unde a stiut Ciachir la Bucuresti, de pe data de 1 aprilie cand a scris articolul aparut ziua urmatoare, ca pe 2 aprilie va fi mare adunare “populara” in fata episcopiei ortodoxe?). Sunt convins ca “serviciile” romanesti si-au dat seama de data aceasta de gravitatea situatiei si de imaginea negativa pe care un astfel de protest “spontan” l-ar fi facut Romaniei in contextul in care toata presa mondiala era cu ochii pe noi din cauza summit-ului NATO (inclusiv Putin era la Bucuresti), astfel ca nici un “spontanic” nu s-a mai strans in fata Episcopiei Ortodoxe de Oradea sa protesteze “pasnic”, dupa cum le sugera Ciachir.

– Evident dezarmat, odata prin faptul ca greco-catolicii nu s-au prezentat la “dialog” iar pe de alta parte datorita faptului ca grupurile de presiuni nu s-au mai strans, Bartolomeu a acceptat la Oradea propunerea celebrarii alternative si a plecat, din mare „leu”, ca un caine plouat. Pe cand a ajuns inapoi la Cluj, insa, si-a schimbat gandurile, si printr-un comunicat public anunta ca “pornind de la starea de fapt ca biserica i-a fost atribuita recent minoritatii greco-catolice prin hotarare judecatoreasca definitiva si executorie, a fost adoptata solutia propusa de Mitropolitul Bartolomeu, singura viabila, aceea ca majoritatea ortodoxa sa-si construiasca o biserica noua , evitandu-se astfel varianta slujirii alternative, agreata de Biserica Unita, ca fiind generatoare de tensiuni si confuzii.” Remarcati va rog folosirea cuvintelor “minoritatea greco-catolica” si “majoritatea ortodoxa” cu intentia clara de manipulare a sentimentului oamenilor si a obiectivei judecati, la fel si faptul ca slujirea alternativa ar fi “generatoare de tensiuni si confuzii”.

– Un lucru pe care “marii analisti religiosi” din presa, in special de la ZIUA, l-au scapat din nou este ca prin aceasta interferenta a lui Bartolomeu Anania la Valanii de Beius si intentia sa de a face o biserica acolo, incalca canoanele ortodoxe care nu-i permit unui episcop, fie chiar Mitropolit or Patriarh, sa intervina in probleme interne ale unei alte eparhii. Vreau sa remarc aici ca de aceleasi canoane s-a folosit Bartolomeu si Ciachir pentru a-l ataca, cu doar cateva saptamani inainte, pe PF Daniel in privinta stavropighiilor, manastiri – chiar din alte eparhii – care raspund direct Patriarhului. Ciachir a mers cu manipularea si minciuna pana acolo incat intr-un articol a spus ca Patriarhul ar dori, de fapt, preluarea tuturor manastirilor in subordinea sa, lucru necanonic (evident, nu era vorba despre asa ceva). Prin urmare, cum se face ca aceleasi canoane pe care le-a imputat lui Daniel, au fost nesocotite tocmai de Bartolomeu si trecut cu vederea de “ochiul” vigilent al canonistului Ciachir in cazul implicarii „leului din Ardeal” la Valanii de Beius, intr-o eparhie care nu-i a lui?

– Pana la urma situatia de la Valani s-a linistit, credinciosii ortodocsi si greco-catolici isi fac slujbele proprii in biserica greco-catolica la ore diferite si nu exista nici o tensiune sau confuzie. Fiecare merge la slujba cultului de care apartine. Cred, insa, ca si astazi ortodocsii il asteapta pe IPS Bartolomeu sa le faca biserica in sat daca asa le-a promis.

Pentru mai multe referinte la cele spuse mai sus va invit sa accesati site-ul greco-catolica.org si presa bihoreana din acea perioada.

La putin timp dupa “cazul Valani”, apare o provocare antiromaneasca si mai grava la Ungheni, jud. Mures, unde o biserica greco-catolica incepe sa fie demolata de reprezentantii ortodocsi locali. Parohia ortodoxa din localitate tine canonic de Arhiepiscopia ortodoxa de Alba-Iulia, care la randul ei e sub jurisdictia aceluiasi Inalt de la Cluj care a mai demolat in Mitropolia lui mai multe biserici greco-catolice prin metoda „colivie”, unele dintre ele biserici monument.

In aceeasi perioada, pe 11 mai a.c., are loc canonizarea din jud. Bistrita a „sfintilor romani nasaudeni” care au fost omorati de austrieci, spune Bartolomeu – care a si facut propunerea de canonizare a lor –, pentru ca nu au dorit sa treaca la catolici. Ca au fost omorati e adevarat, insa motivatia data de Bartolomeu face sa bufneasca in ras chiar si pe un curios in materie de istorie a Transilvaniei si a Imperiului Habsburgic (intr-o universitate serioasa sa spui ca Imperiul Habsburgic a fost catolic si ca a facut convertiri la catolicism cu forta nu numai ca ai fi cazut la examen, dar afirmatia iti ramanea de notorietate si de rasul tuturor la fel cum sunt  celebrele extrase din lucrarile elevilor romani care fac deliciul cititorilor pe internet. Redau una din memorie: „In vitejia lui, Mihai Viteazu cu o mana gonea calul, cu una tinea platosa si cu cealalta buzduganul cu care se batea cu turcii.”). De remarcat, insa, ca in predica rostita la slujba de canonizare a acestora, Bartolomeu afirma: „Vremurile s-au schimbat. Traim astazi intr-o epoca a ecumenismului, a dialogului intre religii, cu toate ca ne vin vesti rele din Kosovo.”

Care sa fie legatura intre ce se intampla in Kosovo astazi si moartea acelor romani in urma cu 250 de ani in Bistrita? Sau care e legatura intre Kosovo si Valani? De ce doreste IPS Bartolomeu aducerea conflictului inter-religios din fosta Yugoslavie in Transilvania? Sa fie aceasta, oare, una dintre “potentialele probleme” pe care le-a proorocit Putin Romaniei la Lisabona?

Potrivirea dintre modul cum IPS Bartolomeu s-a implicat la Valani sau in alte locuri din Transilvania si actiunile episcopului ortodox de Kosovo sunt atat de asemanatoare incat doar apelul primului catre Rusia sa vina sa elibereze „teritoriul ocupat” de greco-catolici mai era nevoie ca acestea sa fie IDENTICE!

Sa fie acestea, oare, „relatiile interbisericesti” dintre reprezentantii ortodocsi din Transilvania si Biserica Ortodoxa Rusa la care parintele Chirila face referire?

In situatia actuala in care vedem ca lumea este macinata de fundamentalismul religios dus la pana la extrem (crima, razboaie, atentate sinucigase, etc.), atitudinea instigatoare la „razboiul dintre noi” a IPS Bartolomeu ar trebui sa ingrijoreze pe orice roman, cu atat mai mult cu cat fratii nostri romani ortodocsii din jurul Romaniei se afla sub un continuu asediu si presiune din partea Bisericii Ortodoxe Ruse si Sarbe.

Ieri am primit prin intermediul grupului Free_Press_Romania o stire din partea dl. Ion Buga in care prezinta o inscenare recenta impotriva lui IPS Petru, intaiului statator al Mitropoliei Basarabiei (Mitropolia romaneasca care tine de Biserica Ortodoxa Romana), care prin fals si calomnie cauta sa fie discreditat. Se pare ca Biserica Ortodoxa Rusa nu e straina de acestea. Gasiti intreaga stire aici.

In contextul in care in anii `90 “interesele” rusesti ne-a tinut “ocupati” in Transilvania in timp ce ei aveau grija de deznationalizarea romanilor din Moldova de peste Prut (la fel cum au grija de tezaurul nostru – pe ce au pus mana nu mai lasa!),  iar mai recent IPS Bartolomeu a tinut o Biserica si o tara intreaga “ocupata” cu cazul Corneanu si Sofronie in timp ce in Basarabia, iata, “interesele” rusesti continua sa fie ocupate cu romanii nostri de peste Prut, poate se vor gasi si alti jurnalisti romani care sa stea cu ochii in patru, cu unul pe “republica” Moldova si Rusia, iar cu celalalt pe Transilvania si Serbia/Kosovo, pentru ca acestea se leaga. Iar unul dintre cei care fac tot posibilul sa le lege, afectand in mod negativ relatiile dintre romani cu efecte greu de calculat pe viitor, e IPS Bartolomeu Valeriu Anania.

Altfel, o “paruiala” zdravana intre ortodocsi si greco-catolici in Transilvania pe seama recuperarii unui lacas de cult va face oricand deliciul primelor pagini de ziare. Se va cauta insa si descoperirea instigatorului?

Mircea Dabacan
Jurnalist independent
https://mirceadabacan.wordpress.com

P.S. Cine e atat de naiv sa creada ca acordarea titlului de doctor honoris causa la Cluj Patriarhului Alexei al Moscovei si “intregii Rusii” va stavili tavalugul expansionist al “hoardelor de la rasarit”? Nu am invatat ca, atunci cand are interes sau ordin, rusul nu da inapoi, ci merge inainte ca… rusul?

Advertisements