Paul Goma despre Bartolomeu Anania

Articol publicat in “Lumea Libera Romaneasca”, nr. 476 – 15 noiembrie 1997

Paul Goma: Anania

Paris 30 octombrie 1997

Cu o insolenta dintre cele mai suspecte un anume Valeriu Anania protesteaza in Vatra – nr. 9/97, pag. 61 – impotriva aluziilor formulate de Adrian Hamzea (tot in Vatra, nr. 5) la adresa unui calugar legionar, reeducator la Aiud, agent al propagandei ceausiste in USA, uns de Iliescu IPSS.

Rau a facut A. Hamzea ca, cedand romanismului, nu i-a spus pe nume – anumelui Anania.

Cine nu va fi auzit de popii-legionari-securisti Valeriu Anania si Loenida Plamadeala, cei care, in Canada si in Statele Unite ale Americii i-au zapacit, i-au neutralizat pe enoriasii romani exilati, le-au colonizat parohiile – in folosul Securitatii si al lui Ceausescu? Cine nu le cunoaste trecutul murdar, de tripli tradatori: ai legionarismului, ai romanismului, ai crestinismului?

Ca unul care, dupa 1978, am calatorit pe urmele lor pot depune marturie despre pagubele considerabile provocate in sufletele romanilor destzarati.  Plamadeala si Anania se prezentau cu o… tripla aureola: de martiri-legionari, de martiri-de-puscariasi, de martiri-ai-Bisericii. Rezultatul? Exilatii, nu cu totii legionari, doar buni-romani, vibrand la orice tricolorism, imi raspundeau astfel la criticele formulate la adresa comunismului si a lui Ceausescu:

Nu poate fi adevarat ce sustii d-ta – ne-au vorbit camarazii Anania si Plamadeala: azi Romania nu mai e condusa de elemente alogene – ne conducem noi, romanii. Ne-au mai explicat fratii nostri Plamadeala si Anania: Ceausescu, doar ca-si zice comunist, astfel e de-al nostru, simte romaneste, e impotriva ungurilor si a jidanilor…” (acest discurs, in USA, in 1977, urma sa fie copiat de romancierul Buzura, calator prin Germania, in 1987-88).

Anumitul Anania se arata indignat nevoie-mare de aluziile lui A Hamzea. Propun redactiei revistei Vatra reproducerea pasajelor direct privindu-l din cartea de marturii a lui Nistor Chioreanu, aparuta acum 4-5 ani (nu mai am volumul, deci nu pot da indicatii bibliografice). Acolo sunt scrise, negru pe alb, ispravile sale de reeducator des-legionarizator, des-romanizator, des-humanizator – in inchisoarea Aiud, intre 1960-1964.

Daca tot a deschis vorba anumitul Anania, atunci sa raspunda – in revista Vatra – cum de a fost detinut politic, legionar (in plus “mistic-inrait” ca el) a calatorit “in patru continente”, cum numai securistii (de la exteriorul Ministerului de interne, citeste: tovarasii din diplomatie) puteau calatori?; cum de a functionat el ca tovaras-popa, trimis de MAI printre exilatii anticomunisti din America?; in ce consta “misionarismul” sau printre “paganii” din Detroit?

In nici un caz sa nu fie separat numitul Anania de si-mai-numitul Plamadeala – sub al carui anteriu se pitulase Noica, la Paltinis – o-ho, ce bine, ce “de-aproape” era pazit (desi filozoful avea geniul de a se pazi foarte bine si singur si de a angaja dialoguri cu caraliii); intelectualul Plamadeala, cel care, in Telegraful Roman “polemiza” cu Papa Ioan Paul al II-lea; cel care, falsificand documente, interpretand abuziv documente, nega rolul considerabil jucat de Corifeii Scolii Ardelene, nu doar in cultura, ci si in constiinta de sine a comunitatii noastre. Toate astea nu-l impiedicau sa participe, din partea Romaniei ceausiste, la tot felul de consilii, congrese, conclavuri… ecumenice, unde apara teza Centralei: “Ecumenismul – primesc! – dar sub controlul Patriarhiei de la Bucuresti!”

Nici o indoiala: biserica ortodoxa romaneasca a fost patrunsa de Securitate, intoarsa pe dos ca un cojoc ciobanesc; bineinteles: “ierarhii” doar grade nu aveau (desi…). Se mai indoieste cineva de adevaratul Dumnezeu slujit de teologi ca Virgil Cadea, Dan Zamfirescu, Dan Ciachir? Chiar atat de scurta sa fie mintea romanilor?

Sa mai existe oare credinciosi ortodocsi care sa-l accepte pe unul ca Anania drept… “Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului?”; din care medii se vor fi recrutand: ca si ai PNTCD-ului: dintre securisti, militieni, graniceri?; ori sunt doar bieti oameni sub vremi ce oricand pot fi prefacuti in “cruciati” (ca minerii), trimisi sa lupte cu ciomagul impotriva catolicilor, a sectantilor, a europenistilor, a intelectualilor?

Mai exista credinciosii uniti ce-si fac iluzia ca un ins ca Anania ar putea fi “crestin” si ar accepta restituirea a ceea ce capatase, de la PCR, Biserica Ortodoxa in 1948, dupa interzicerea si spolierea Bisericii Unite?

Sa mai existe persoane bipede acordand credit tandemului de cea mai pura atractie securista: Anania-Funar?

Dar acest anume Anania este si o nemarginita toapa cand isi declina titlurile – printre ele: “Membru de onoare al Municipiului Cluj-Napoca”: sa fie onoare ungerea unui membru de catre un organ ca insusi Funar tovaras?; sau: “Colaborator al rubricii «Vatra-Dialog»”… de ce nu seria legitimatiei de donator de sange, sau al certificatului de revolutionar – data fiind activitatea inat Prea Murdariei Sale in cadrul Securitatii, nu e de mirare ca Iliescu l-a uns “pastor” de Cluj.

Foarte adevarat: il detest mult mai mult pe Plamadeala – fiindca e basarabean de-al meu (nu olteal de-al lor); fiindca l-a imbrobodit pe Noica, l-a ametit pe Plesu, l-a descantat pe Liiceanu (nici nu era greu – dealtfel, asa a ramas si in ziua de azi: plamadealofil impenitent, monarhist cand e momentul; frate oportun cu Sebastian si inventator al arheului prutean’ la taranistul de ambe sexe).

Insa anumele Anania sade, temeinic, pe locul doi.

Ah, cum nu sunt eu Lapusneanu (Doamne!)…

Cu greata.

Paul Goma

Advertisements