Pactul pre-electoral de la Cluj dintre BOR si PD-L s-a confirmat: preotii ortodocsi le-au predicat oamenilor sa-l voteze pe Sorin Apostu (PD-L)

Scriam in doua postari pe acest blog despre un pact care exista intre BOR si PD-L pentru a se sustine reciproc:

– BOR ofera voturi PD-L-ului, iar

– PD-L-ul sustine neretrocedarea proprietatilor confiscate de statul comunist in 1948 de la Biserica Greco-Catolica, proprietati aflate si astazi in posesia BOR. Proiectul de lege 368/2007 initiat de deputatii PD-L Daniel Buda, Oltean Ioan si Zegrean Augustin e doar un exemplu in acest sens.

Cele doua articole le gasiti la adresele:

Doreste PD-L sa creeze un conflict inter-confesional in Transilvania de pe urma caruia sa castige capital politic si electoral, in special pentru alegerile de la Cluj? – 28 ian. 2008

Cum PD-L si BOR si-au dat mana pentru a instaura dictatura in Romania – 11 feb. 2008

Alegerile locale de la Cluj din aceasta duminica au oferit randul Bisericii Ortodoxe Romane sa isi plateasca tributul fata de PD-L. Cum? Prin a le spune oamenilor in timpul slujbelor religioase sa voteze cu candidatul care “le-a asfaltat strazile” de exemplu.

Un caz relatat de presa clujeana a fost cel al preotului ortodox Ioan Roman din Someseni, care le-a spus oamenilor in timpul predicii, citez: “Ati vazut ce s-a facut pentru Someseni. Ati vazut in ce noroaie ne scaldam. Oare nu ne-ar fi rusine acum sa nu mergem la vot? (…) In felul acesta sa multumim celor care au facut ce au facut pentru cartierul nostru si vor face in continuare. Stiu deja ca s-a votat in Consiliul Local asfaltarea si celorlalte strazi (…) (sursa: CityNews.ro)

In acelasi articol se mentioneaza ca atat preotul ortodox Ioan Roman cat si Mitropolia Ortodoxa a Clujului au fost de negasit pentru a oferi explicatii cu privire la acest “mod de predicare”.

Referitor la ce dumnezeu a fost predicat in timpul acestei slujbe ortodoxe, nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele lui Pavel: “Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie, Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o – sa fie anatema! Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit – sa fie anatema! Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.” (Galateni 1, 6-11) sau “Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, – voi l-aţi îngădui foarte bine.” (2 Corinteni 11, 3-4).

Va fi interesanta de vazut reactia Mitropoliei Ortodoxe a Clujului la acest incident, in contextul in care Mitropolitul Bartolomeu Anania ii caterisea de mama focului in urma cu cativa ani pe preotii ortodocsi care indrazneau sa candideze la o functie publica sau sa se implice in politica. Ar fi, de asemenea, interesanta de vazut si reactia organizatiilor ortodoxe si “apologetilor” ortodocsi din presa, care ar trebui sa sara acum ca arsi pentru ca legile si canoanele Bisericii au fost incalcate. Cand PS Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, s-a rugat impreuna cu PS Virgil, episcopul greco-catolic al locului, Dan Ciachir striga din ZIUA “Pana cand vom nesocoti canoanele?“. Aceeasi intrebare se ridica si acum: “Pana cand BOR va nesocoti propriile canoane?“.

Cand IPS Corneanu s-a impartasit la o slujba greco-catolica, IPS Bartolomeu Anania s-a napustit la jugulara lui ca un leu in turbare (nu vorbesc metaforic!) pentru ca a spurcat dogma Bisericii Ortodoxe.

Asteptam reactia canonica a Mitropoliei Ortodoxe a Clujului fata de cel putin acest preot despre care exista deocamdata date publice ca a predicat un al dumnezeu la slujba si i-a indemnat pe oameni sa voteze intr-un mod sau altul.

Trebuie sa amintesc aici ca Sorin Apostu, candidatul PD-L la primaria Clujului si, se pare, castigatorul alegerilor, a fost de acord, sustinut si a dat aviz favorabil manifestatiilor gay si lesby care au avut loc la Cluj saptamana trecuta. Un coleg de-al sau de partid, deputatul PD-L Giurgi, a facut o contra-manifestatie “morala” la cea a gaylor la care Apostu insa nu a fost prezent. Prin urmare, ca un preot sa sustina de la altar un astfel de candidat e echivalentul sustinerii homosexualitatii. Biserica Anglicana face acest lucru (ei au chiar episcopi homosexuali), insa Biserica Ortodoxa Romana spune ca e Biserica cea adevarata, care pastreaza dogmele, canoanele, traditiile si cutumele din primele secole crestine. In aceste dogme si canoane crestine nu exista insa sustinerea homosexualitatii, ba din contra, aceasta e socotita ca pacat.

Prin urmare, acest preot nu doar ca a incalcat prevederile propriului episcop, IPS Bartolomeu Anania, care le-a interzis preotilor implicarea in politica, dar a incalcat si canoanele din primele secole crestine pe care BOR spune ca le urmeaza la sange.

Care va fi pedeapsa canonica pentru acest preot? In functie de reactia Sinodului BOR si a Mitropoliei Ortodoxe a Clujului vom vedea in ce masura acestea socotesc sau nu propriile canoane.

Revenind la implicatiile social-politice a acestui incident, faptul ca Biserica Ortodoxa Romana, ca Biserica majoritara, pentru a-si urmari propria agenda sustine pe fata un partid politic, PD-L in acest caz (sau PCR in perioada comunista), iar PD-L pe de alta parte, ca partid majoritar, ofera sprijin politic Bisericii majoritare in detrimentul incalcarii drepturilor cultelor minoritare, pune in pericol orice concept de stat de drept si democratie in Romania.

Ca se ajung la divergente politice pe criterii etnice e de inteles, si e ceva normal (in masura in care sa ramane in limitele normalului) intr-o democratie. Acest lucru nu se intampla doar in Romania. Dar sa ajungi sa iti acumulezi capital politic prin crearea de conflicte interconfesionale intre un cult majoritar si minoritar e ceva ce ar trebui sa ingrijoreze pe orice om de bine si partid politic din Romania. Daca ne uitam pe harta lumii vedem ca cele mai mari conflicte nu sunt pe criterii etnice ci pe criterii religioase.

Daca in Romania exista deja o diviziune datorita apatenentei etnice a unora (a se vedea tendinta de autonomie a ungurilor din Harghita si Covasna), cine mai doreste sa creeze inca una pe criterii religioase de aceasta data? Le recomand tuturor sa analizeze atent harta lui Hantigton.

Tema de gandire pentru politicienii romani in ce directie doresc sa conduca Romania…

Mircea Dabacan
Jurnalist Independent
https://mirceadabacan.wordpress.com

Cum PD-L si BOR si-au dat mana pentru a instaura dictatura in Romania

Scriam in precedentul meu articol Doreste PD-L sa creeze un conflict inter-confesional in Transilvania de pe urma caruia sa castige capital politic si electoral, in special pentru alegerile de la Cluj? despre integelerea care exista intre PD-L si BOR in vederea unui sprijin reciproc:

PD-L sprijina Biserica Ortodoxa Romana in pastrarea proprietatilor greco-catolice pe care le-a primit de la comunisti in 1948;

Biserica Ortodoxa Romana ofera sprijin electoral PD-L-ului.

Pun la dispozitia intregii opinii publice romanesti doua documente care scot in evidenta atitudinea BOR manifestata fata de greco-catolici in nordul Transilvaniei, atitudine sustinut de mitropolitul tortionar Bartolomeu Anania, din care reiese intelegerea care exista intre BOR si PD-L in vederea instaurarii unui stat totalitar fundamentalist ortodox in Romania.

1. Procesul verbal dinaintea retrocedarii bisericii de la Valanii de Beius (martie 2008 )

In articolul Transilvania, Kosovo, Rusia si IPS Bartomeu Anania  am scris mai multe despre implicatiile anti-romanesti care au existat in spatele acelei provocari in vederea destabilizarii Romaniei in preajma summit-ului de la Bucuresti din primavara anului trecut.

Prezint mai jos procesul verbal intocmit de greco-catolici si ortodocsi inaintea executiei sentinte de retrocedare a bisericii din localitate partii greco-catolice, in care primii ii asigurau pe cei din urma ca nu-i vor scoate din biserica afara. Se vede negru pe alb. La oferta greco-catolica raspunsul ortodox a fost: “protopopul ortodox [de Beius – n.n.] isi exprima regretul ca in executie nu s-a tinut cont ca biserica face obiectul unei legi speciale care se va da ulterior“.  Aceasta “lege speciala” la care se facea referire e 368/2007. Textul integral al procesului verbal mai jos:

Valanii de Beius - Proces verbal ortodox greco-catolic

Valanii de Beius - Proces verbal ortodox greco-catolic - martie 2008

 

2. Scrisoarea parohiei ortodoxe din Pocola, jud. Bihor (localitate vecina cu Valanii), adresata in Postul Craciunului 2008 comunitatii greco-catolice din localitate prin care le spune ca intra peste ei in biserica

Incidentul de la Pocola petrecut in Postul Craciunului de anul trecut nu l-am abordat pentru ca nu am stiut despre el la momentul respectiv. Cand am aflat despre el incidentul deja era rezolvat. Am primit insa o copie dupa scrisoare trimisa de parohia ortodoxa Pocola comunitatii greco-catolice din localitate prin care ii transmite acesteia din urma ca, datorita faptului ca biserica greco-catolica e mai mare si de sarbatori ortodocsii sunt mai multi (mentionez ca ortodocsii au propria biserica in localitate, la doar cativa metri mai incolo de cea greco-catolica), ortodocsii vor intra in biserica greco-catolica sa isi faca serviciile religioase. Evident, nu se cere permisie, nu se intreaba, ci doar se transmite:

Episcopia Ortodoxa Oradea

Protopopiatul Ortodox Beius

Parohia Ortodoxa Pocola

Nr. 25/2008

Catre Parohia Greco-Catolica Pocola

Prin prezenta, va aducem la cunostinta, conform hotararii Consiliului Parohial Ortodox Pocola, in urmatoarele zile: 25.12.2008, 1.01.2009 si 6.01.2009 vom intra in biserica noastra cu hramul “Sfantul Dumitru” din Pocola pentru a savarsi Sfanta Liturghie incepand cu orele 9.30, conform protocolului pe care l-am semnat impreuna.

Mentionam ca noi nu recunoastem inscrisul in CF ca fiind al greco-catolicilor, considerand ca acesta este un abuz si un act ilegal, si noi avem tot dreptul pentru a intra in sfanta biserica in aceste zile.

Mentionam ca in aceste zile de sarbatoare numarul credinciosilor [ortodocsi – n.n.] este foarte mare, iar in biserica mica [proprietatea ortodoxa – n.n.] nu avem loc.

Apoi, procesul fiind pe rol nu puteti sa ne impiedicati sa intram pana cand justitita va avea un verdict.

Va atragem atentia ca refuzul, noi nu suntem raspunzatori pentru eventualele probleme ce se vor ivi.

Semneaza preotii ortodocsi din localitate

Pentru referinta atasez mai jos atat copie dupa scrisoarea ortodoxa (nici mie nu mi-a venit sa cred pana nu am vazut!) cat si copie dupa CF in care se mentioneaza clar proprietarul.

Pocola - Scrisoare ortodoxa catre comunitatea greco-catolica

Pocola - Scrisoare ortodoxa catre comunitatea greco-catolica

Pocola - Extras CF asupra bisericii greco-catolice

Pocola - Extras CF asupra bisericii greco-catolice

Care e legatura intre aceste doua cazuri, proiectul de lege 368/2007 si PD-L?

Actiunea de la Valanii de Beius l-a avut in spate pe Bartolomeu Anania dupa cum am aratat. Intreaga obstructionare a legii ordonata de Mitropolitul de la Cluj s-a facut pe considerentul ca acest proiect de lege va trece la momentul potrivit.

Scrisoarea ortodoxa de la Pocola a venit dupa ce PD-L a castigat alegerile si Bartolomeu Anania a dat semnalul in regiune ca acest proiect de lege va trece, iar astfel provocarile au reinceput.

Daca se citeste cu atentie proiectul de lege mai sus mentionat se observa ca modul de aplicare al sau e exact modul de actiune al ortodocsilor de la Pocola: majoritatea trimite scrisoare minoritatii si ii spune, simplu, clar si raspicat, ca ei nu recunosc titlul de proprietate al actualilor proprietari, prin urmare ei, in calitate de majoritari, sunt indrituiti sa ia in posesie proprietatea respectiva.

Daca proiectul de lege 368/2007 devine lege, o astfel de manifestare ortodoxa se va vedea in toate localitatile unde sunt comunitati greco-catolice. E lesne de inteles ce conflict inter-confesional va degenera de aici.

Un lucru pe care nu-l pot intelege e cum poate Biserica Ortodoxa Romana sa recurga la astfel de practici in anul 2009? Ce a fost in 1948 a fost. Colaborarea BOR cu puterea comunista e un fapt cert, insa trecem si peste acesta. Sa ajungi insa in anul 2009 sa trimiti astfel de scrisori catre un alt cult e o sfidare a legii si bunului simt care ma lasa fara cuvinte. Cata ura fata de un alt cult poti avea pentru a te manifesta in acest fel?

De cealalta parte, inteleg anumite strategii electorale pe care partidele le au pentru a atrage voturi, insa actiunea PD-L de a sustine un astfel de proiect de lege, care sfideaza orice simt al dreptatii, proprietatii, bunului simt, normalului, democratiei, libertatii, doar pentru a castiga voturi ma lasa din nou fara cuvinte. PD-L a creat un precedent care arunca in aer orice conceptie de democratie si stat de drept: folosesti incalcarea drepturilor minoritatii si persecutarea acesteia pentru a atrage voturile majoritatii. E exact principiul dupa care s-au instaurat toate dictaturile in lume.

Cand PD-L va termina cu greco-catolicii, pe cine-i va lua la rand pentru a face hatarul Bisericii Ortodoxe Romane in schimbul voturilor? Pe penticostali? Pe baptisti? Pe adventisti?

In cateva zile vor fi alegeri locale la Cluj. Ma intreb cati clujeni cu constiinta vor putea vota cu PD-L in contextul in care acest partid sustine astfel de legi aberante care incalca orice concept al unei societati democrate?

Inchei cu un fragment dintr-un mesaj care circula pe internet in urma cu ceva timp si facea referire la atitudinea pe care trebuie sa o iei impotriva raului:

“Cand nazistii l-au arestat pe vecinul meu evreu nu am protestat pentru ca era evreu. Dupa o perioada, cand l-au luat pe cel tigan, nu am protestat pentru ca era tigan. Mai tarziu cand l-au luat pe cel catolic nu am zis nimic pentru ca era catolic. Mai apoi cand l-a luat pe cel luteran nu am protestat pentru ca nu era problema mea. In cele din urma cand m-au luat pe mine nu a mai fost nimeni cine sa-mi ia apararea!”

Modul de (ne)actionare a societatii civile fata de acest proiect de lege si protestele greco-catolice spune multe despre eficienta acestor ONG-uri in apararea drepturilor omului in Romania.

Unde am ajuns la 20 de ani dupa Revolutie…

Mircea Dabacan
Jurnalist Independent
https://mirceadabacan.wordpress.com

P.S. Am vazut pe un site de stiri ca Tariceanu a afirmat astazi ca Boc a facut mai multe greseli in doua luni decat au facut altii intr-un mandat de prim-ministru. Considerand situatia creata de acest proiect de lege inclin sa-i dau dreptate fostului prim-ministru.

Sustine BOR Rusia in conflictul din Georgia?

Articolul de mai jos a fost publicat in ziarul Lumina, ziar sustinut si finantat de Biserica Ortodoxa Romana. Cineva care a urmarit cu atentie conflictul ruso-georgian din ultima saptamana isi poate da seama cu usurinta ca articolul de mai jos e scris partinitor, fundamentand actiunile rusilor din Georgia, scotandu-i chiar pe georgieni ca sustinatori ai terorismului.

Retorica articolului de mai jos se inscrie perfect in cea folosita de Rusia Today si alte agentii de presa ruse care au relatat conflictul ruso-georgian in stilul binecunoscut sovietic.

Nici in 2008 BOR nu s-a descotorosit de aceste obiceiuri invatate de la “elibatorul” sovietic? Vadit ca nu.

Mircea Dabacan
Jurnalist Independent
https://mirceadabacan.wordpress.com

 

http://www.ziarullumina.ro/articole;642;1;13211;0;Scurta-incursiune-istorica-in-conflictul-oseto-georgian.html

Scurtă incursiune istorică în conflictul oseto-georgian

Duminica, 17 August 2008

Întâmplător sau nu, anii în care Georgia a luat decizii vizând, în ultimă instanţă, ieşirea de sub sfera de influenţă a Rusiei au fost marcaţi fie de conflicte cu Osetia de Sud sau cu Abhazia şi Adjara, fie de conflicte politice. La summitul NATO din România a fost luată în discuţie şi aderarea Georgiei, în timp ce aderarea la Uniunea Europeană este privită de autorităţile georgiene ca o prioritate. Aparent fără nici o legătură, zilele acestea sunt marcate de lupte violente în Osetia de Sud, regiune care depune un efort deosebit pentru a obţine, după modelul Kosovo, recunoaşterea internaţională a independenţei. O cerere în acest sens a fost trimisă, pe 4 martie 2008, către NATO, ONU, Uniunea Europeană şi către marile state ale lumii, marcând o nouă etapă într-o luptă care, spre deosebire de „precedentul Kosovo“, nu are un subsidiar religios, purtându-se între fraţi creştini ortodocşi.

 

Munţii Caucaz, deveniţi „butoiul cu pulbere“ al Europei, ţin încătuşată pe crestele lor pacea, ca pe un Prometeu neputincios. Şi nu este întâmplătoare analogia, deoarece legenda privitoare la titanul din mitologia greacă îşi are originile chiar în regiunea caucaziană, unde eroul era numit Amirani. De asemenea, Aeetes, cel căruia îi aparţinea lâna de aur, căutată de argonauţi, era conducătorul regatului Colchis, unul dintre precursorii teritoriali ai Georgiei. Şi denumirea oficială a statului îşi are rădăcinile în mitologia păgână: Sakartvelo (patria kartvelilor), de la zeul Kartlos, considerat „părintele georgienilor“. Cu toate acestea, ţara caucaziană este cunoscută ca având o deosebită tradiţie creştin ortodoxă. Numele ei se pare că provine, în ciuda aparenţelor, dintr-un vechi cuvânt persan, însă locuitorii Georgiei se mândresc cu faptul că ocrotitorul patriei lor este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, reprezentat şi pe stema oficială, străjuit de doi lei. Dedesubt, pe stemă, sunt scrise cuvintele „Puterea este în unitate“, a căror semnificaţie se adânceşte astăzi, când pe teritoriul georgian se află trei regiuni separatiste distincte: Adjara, Abhazia şi Osetia de Sud.

 

Sfânta Nina – „luminătoarea Georgiei“

 

Începuturile creştinismului în Georgia sunt identificate de tradiţia locală cu perioada propovăduirii Sfântului Apostol Andrei. Tot conform tradiţiei georgiene, pe teritoriul ţării au mai propovăduit: Sfântul Apostol Simon (care a şi fost înmormântat în satul Anakopia), Sfântul Apostol Matei (înmormântat în satul Gonia), Sfinţii Apostoli Bartolomeu şi Tadeu. În secolul al IV-lea însă, zona caucaziană se afla tot sub influenţa păgânismului.

Providenţială a fost activitatea Sfintei Nina, numită „cea întocmai cu Apostolii, luminătoarea Georgiei“. Aceasta era originară din Capadocia şi înrudită, se pare, cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Rugăciunile ei fierbinţi către Dumnezeu i-au dat puterea vindecărilor miraculoase, iar cuvintele izvorâte din credinţa ei deosebită i-au călăuzit spre adevăr şi pe conducătorii păgâni ai vremii. Astfel, în anul 327, regele Mirian al III-lea a declarat creştinismul religie de stat, Iberia (Iviria), una dintre entităţile teritoriale georgiene, devenind al doilea stat creştin din lume, după Armenia. Sfânta Nina este considerată şi ea protectoare a pământului georgian. Moaştele sale sunt păstrate la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ din Bodbe, celebru loc de pelerinaj pentru creştinii din Caucaz. Apropierea sfintei de mucenicul purtător de biruinţă constă, aşadar, nu doar în înrudirea lor după trup, ci şi în recunoştinţa pe care le-o poartă georgienii pentru rugăciunile lor ocrotitoare. Mai mult, pe steagul Georgiei apar cinci cruci numite „ale Sfântului Gheorghe“ (cu braţele orizontale mai lungi decât cele verticale), în timp ce un deosebit simbol al creştinismului, păstrat cu veneraţie de Biserica Georgiană, este „crucea Sfintei Nina“ (cu braţele orizontale uşor coborâte).

 

Creştini, cu orice preţ

 

Cel mai vechi exemplu de scriere georgiană, datând din anul 430, a fost descoperit într-o biserică din Betleem. De altfel, experţii consideră că în Georgia a fost introdusă o formă de alfabet (asomtavruli), pentru a uşura accesul populaţiei la textele sfinte. Dorinţa conducătorilor din Caucaz de a sprijini propovăduirea şi păstrarea Ortodoxiei a fost benefică nu doar pentru supuşii lor, ci şi pentru locuitorii altor state creştine. Entităţile teritoriale georgiene, în special regatul ivorian, au împiedicat accesul zoroastrismului persan în Europa. Astfel, regele Vahtang I Gorgasali (446-522), artizanul autocefaliei Patriarhiei Ortodoxe Georgiene, în ciuda alianţei cu familia imperială bizantină, nu a fost sprijinit de aceasta în lupta împotriva perşilor, fiind obligat să încheie o pace grea, după doi ani de distrugeri şi jefuiri. Atunci când învingătorii i-au cerut însă a refuzat să pornească la luptă împotriva Bizanţului creştin. Drept urmare, regatul său a fost din nou atacat de oştile păgâne şi, după o rezistenţă eroică la graniţă, în fruntea armatei sale puţin numeroase, monarhul a fost prins şi executat.

De-a lungul istoriei, Georgia a avut adesea de suferit din cauza popoarelor invadatoare, dar a păstrat neatinsă o comoară care nu i-a putut fi răpită: creştinismul. Entităţile statale georgiene au avut puţine şanse de a se uni, măcinate de luptele cu perşii, turcii şi mongolii. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, ele au fost înglobate în Imperiul Rus. Aproape paisprezece secole de autocefalie au fost curmate, în 1811, de noua ocupaţie, care a decis subordonarea Patriarhiei georgiene Patriarhiei Ortodoxe a Rusiei. Georgia şi-a recăpătat pentru prea puţin timp independenţa în 1918, ca urmare a tulburărilor produse de revoluţia bolşevică.

 

Cine sunt oseţii?

 

Oseţii sunt un popor atipic, chiar şi pentru zona caucaziană. Proveniţi din tribul sarmat al alanilor, originar din zona Iranului, s-au stabilit în sudul râului Don din Rusia de astăzi. Documentele secolului al VIII-lea d. Hr. amintesc un regat al alanilor, care se întindea de la Don până la munţii Caucaz, puternic şi bogat, deoarece pe teritoriul său trecea vestitul Drum al Mătăsii. În timpul năvălirii mongole, regatul alan a fost zdrobit de hoardele invadatoare, o parte dintre locuitorii săi fiind forţaţi să se refugieze în munţi. Aceştia şi-au păstrat până astăzi limba şi, în mare măsură, obiceiurile, cu o excepţie: convertirea lor la creştinism de către populaţia nativă (georgiană). Au fost formate trei provincii distincte: Digor, Iron (ambele făcând parte, astăzi, din Osetia de Nord, sub stăpânire rusească din 1767) şi Tuallag (Osetia de Sud, anexată de Rusia, împreună cu partea rămasă neocupată din teritoriul Georgiei, în 1801).

 

Începuturile conflictului caucazian

 

Conform unui raport întocmit de The Permanent Committee on Geographical Names al Coroanei Britanice, dat publicităţii în ianuarie 2007, oseţii au suferit mai puţin decât vecinii lor în perioada ţaristă şi în cea bolşevică, demonstrând şi cea mai mare obedienţă faţă de ocupanţii ruşi dintre popoarele caucaziene. Stindardul Revoluţiei bolşevice a fost purtat în Georgia chiar de oseţi, începând cu anul 1918. Luptele dintre aceştia şi georgieni, soldate cu mii de victime, au luat sfârşit odată cu ocuparea capitalei Tbilisi de către Armata Roşie şi înglobarea Georgiei în Uniunea Sovietică. În aprilie 1922, nou-instalatul guvern bolşevic georgian a răsplătit Osetia de Sud pentru sprijin acordându-i statutul de oblast (entitate subnaţională) autonom. A urmat o perioadă de pace, până în anii 1980, când au reapărut tensiunile, în urma cererilor repetate de autonomie lărgită ale autorităţilor osete.

 

În numele independenţei

 

În 1989, Sovietul Suprem al Osetiei de Sud a decis separarea totală a provinciei şi unirea cu Osetia de Nord. Răspunsul dur al Georgiei a fost urmat de o agravare a relaţiilor care a culminat, în 1991 (anul în care georgienii şi-au obţinut independenţa faţă de Uniunea Sovietică), cu noi confruntări violente. Doar iminenţa unui război cu Rusia a făcut ca autorităţile de la Tbilisi să accepte încetarea focului şi stabilirea în zona de conflict a unei forţe de pace ruso-georgiano-osete. În urma luptelor, 1000 de persoane au fost ucise, 100.000 s-au refugiat în Osetia de Nord şi 23.000 s-au refugiat în alte regiuni ale Georgiei.

Anul 2004 a adus o altă criză. Forţele armate georgiene, comasate la graniţa cu zona separatistă, au interceptat un transport de arme rusesc în zonă, ceea ce a dus la o răcire mai accentuată a relaţiilor cu regimul de la Moscova. Duma rusă a luat hotărârea de a sprijini, în cazul unui conflict, Osetia de Sud, hotărâre la care s-au raliat Abhazia, Transnistria şi Osetia de Nord. Sute de voluntari ruşi au intrat în regiunea ameninţată. Cu toate că, la scurt timp, a fost semnat un nou tratat de pace, incidentele sângeroase au continuat până în zilele noastre. Hotărârile referendumului oset din 2006 (în favoarea independenţei), nu au fost urmate de represalii din partea Georgiei, ca, dealtfel, nici atacurile izolate întreprinse de oseţi, un posibil motiv fiind menţinerea trupelor de pace ruseşti în Osetia de Sud, în ciuda repetatelor cereri ale guvernului de la Tbilisi de aducere a unei forţe internaţionale de pace.

 

Religie şi independenţă

 

Oseţii au fost creştinaţi, sub influenţa georgiană, încă din Evul Mediu, ei fiind şi astăzi, în proporţie de cel puţin 75%, ortodocşi. Repetatele conflicte au făcut, însă, ca ei să nu aparţină de Patriarhia Ortodoxă a Georgiei, ci de Patriarhia Ortodoxă de la Moscova. Motivele care au dus la situaţia tensionată din prezent nu sunt de natură religioasă, nici de natură etnică, ci, mai degrabă, de natură politică şi geo-strategică.

Cu toate acestea, în anul 2006, conflictul oseto-georgian a căpătat şi o oarecare nuanţă religioasă, specifică, din păcate, multor confruntări sângeroase contemporane. Astfel, într-un raid desfăşurat de poliţia osetă în districtul Java, cu mai puţin de două săptămâni înainte de referendum, au fost ucise patru persoane înarmate. Asupra lor au fost descoperite mitraliere de asalt, lansatoare de grenade şi dispozitive explozive. Pe lângă acestea au mai fost găsite uniforme ale forţelor ruse de menţinere a păcii şi cărţi islamice extremiste, ceea ce i-a determinat pe oficialii din Osetia de Sud să îi acuze pe georgieni că au apelat la serviciile teroriştilor. Mai mult, Rusia deja afirmase că Georgia a angajat mercenari ceceni „specializaţi“ în acţiuni violente. Autorităţile de la Tbilisi au negat orice amestec în incident.

Alte atacuri care au urmat au fost identificate de oseţi şi de ruşi ca fiind diversiuni teroriste, ridicând un mare semn de întrebare asupra evoluţiei conflictului şi plasând şi regiunea oseto-georgiană (cel puţin teoretic) pe lista neagră a zonelor de acţiune a terorismului islamic.

 

La limita subzistenţei

 

În urma repetatelor incidente violente, Georgia a sistat orice ajutor acordat autoproclamatului regim de la Tskhinvali (capitala osetă), inclusiv furnizarea de energie electrică. Marea majoritate a locuitorilor Osetiei de Sud trăieşte la limita subzistenţei, mulţi găsind o sursă de venit în contrabandă, potrivit rapoartelor poliţiei georgiene şi ale serviciilor secrete americane. Cu toate că, din 3900 km˛,cât deţine în prezent, doar 10% reprezintă teren arabil, principala ramură a economiei Osetiei de Sud este agricultura. Peste 30% din bugetul statului separatist provine din taxele vamale percepute la graniţa cu Osetia de Nord (Federaţia Rusă), oficialii oseţi recunoscând că, în 2006, un procent uriaş (60%) din buget a fost asigurat de autorităţile de la Moscova.

Zilele acestea, circa 2.000 de militari georgieni participă la o intervenţie militară sângeroasă în regiunea osetă, pentru recăpătarea controlului asupra zonei. Autorităţile separatiste afirmă că această acţiune s-a soldat deja cu sute de morţi şi răniţi. Se spune că soldaţii ar fi deschis focul şi asupra trupelor ruse de menţinere a păcii. Primul-ministru rus, Vladimir Putin, a declarat că atacul Georgiei asupra Osetiei de Sud va atrage acţiuni de răspuns. Trupele ruse au intrat încă din seara zilei de vineri, 8 august, în capitala osetă. Din păcate, conflictul georgiano-oset continuă. Urmarea: localităţi întregi ar putea fi distruse şi îngropate de şenilele tancurilor, pământul pe care au păşit Sfinţii Apostoli şi primii propovăduitori creştini este răscolit de explozii, creştini nevinovaţi sunt ucişi de mâna altor creştini într-o luptă căreia, mai mult ca sigur, nu îi înţeleg prea bine rostul.